OK
X
blândețe
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (blând + -ețe)
1.
însușirea
omului
blând;
purtare
de
om
blând;
(înv.)
blândeațe,
(reg.)
blândeță.
2.
(antonim)
răutate.
amiabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. amiable)
1.
care
se
comportă
ca
un
prieten,
care
arată
prietenie;
înțelegător,
prietenos.
2.
care
acționează
sau
care
se
face
prin
blândețe
și
conciliere;
binevoitor,
conciliator.
3.
(despre
litigii,
conflicte
etc.)
care
se
reglează
în
general
printr-o
tranzacție,
în
afara
oricăror
proceduri
judiciare.
4.
(științe
juridice)
care
este
rezolvat
prin
negociere,
pe
cale
diplomatică.
benignitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. bénignité)
1.
caracter
a
ceea
ce
este
benign.
2.
(med.)
caracterul
unei
boli
fără
gravitate,
al
unui
remediu
inofensiv.
3.
caracterul
sau
calitatea
de
a
fi
bun,
blând
și
iertător.
4.
(antonime)
malignitate,
incurabilitate.
bonom
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bonhomme)
1.
om
blând
și
credul;
om
simplu.
dulcoare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după it. dulciura)
1.
dulceață,
bunătate,
blândețe.
ferocitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. férocité, lat. ferocitas)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
feroce;
cruzime,
sălbăticie.
2.
faptă
crudă,
sălbatică,
violentă.
3.
(antonim)
blândețe.
franciscanism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după it. francescanesimo)
1.
mișcare
religioasă
care
îmbina
predica
pocăinței
și
a
ascetismului
sever
cu
aceea
a
simplității
evanghelice,
a
blândeții
și
a
dragostei
pentru
toate
viețuitoarele
firii.
2.
caracter
franciscan
(al
artei).