OK
X
conciliatorism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. conciliatorismo)
1.
atitudine,
acțiune
conciliatoare.
2.
împăciuitorism.
extrem, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. extrême, lat. extremus)
1.
adj.
situat
în
punctul
cel
mai
îndepărtat;
de
la
capăt;
la
vârf.
2.
care
are
cea
mai
mare
sau
cea
mai
mică
dintre
valorile
posibile
ale
unei
mărimi.
3.
(fig.;
despre
doctrine,
idei
politice
etc.)
pe
pozițiile
cele
mai
neconciliatoare.
4.
foarte
mare,
exagerat.
5.
(despre
remedii
etc.)
foarte
energic,
doar
în
cazuri
desperate.
6.
s.
m.
(mat.)
primul
și
ultimul
termen
al
unei
proporții.
7.
s.
n.
(mat.)
valoarea
extremă,
maximă
și
minimă,
a
unei
funcții.
8.
numărătorul
primului
raport
și
numitorul
celui
de-al
doilea
într-o
proporție.
9.
s.
f.
margine;
limită
ultimă.
10.
a
trece
de
la
o
extremă
la
alta
=
a
trece
de
pe
o
poziție
pe
alta
diametral
opusă;
extremă
dreaptă
(sau
stângă)
=
grup
politic
care
se
manifestă
prin
idei
și
acțiuni
ultraradicale,
exagerate
și
rigide.
11.
cea
mai
mare
sau
cea
mai
mică
valoare
a
unei
mărimi.
12.
jucător
care
ocupă
locul
cel
mai
înaintat
din
stânga
sau
din
dreapta
în
formația
de
jos
a
unei
echipe
de
fotbal,
de
handbal
sau
de
hochei.