Dictionar

consilier, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. conseiller)

1. persoană care dă opinii și recomandări; sfătuitor, sfetnic.
2. persoană a cărei funcție este de a ghida sau asista altă persoană în anumite domenii.
3. specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu.
4. titlu al unor funcționari din înaltele instanțe de judecată sau de verificare.
5. membru al unui consiliu.
 

aulic 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aulique, lat. aulicus)

1. de curte; rafinat, elegant.
2. consiliu ~ = tribunal suprem în Imperiul Romano-German; consilier ~ - sfetnic la curtea Habsburgilor.
 

edil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. édile, lat. aedilis)

1. magistrat roman care se ocupa cu îngrijirea edificiilor, cu aprovizionarea, organizarea jocurilor etc.
2. consilier comunal într-un oraș mare cu probleme de edilitate.
 

egerie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. égérie)

1. o femeie care inspiră un politician, un om de litere etc.; muză.
2. consilieră, sfătuitoare pentru un politician, artist etc.
 

eminență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éminence, lat. eminentia)

1. titlu care se dă cardinalilor.
2. ~ cenușie = consilier intim, persoană influentă care manevrează din umbră un personaj oficial, un partid.
3. proeminență, ieșitură.
 

referent, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (germ. Referent, lat. referens)

1. specialist al unei instituții care dă îndrumări și informații într-un anumit domeniu; consilier, (înv.) referendar.
2. cel care face un referat; raportor.
3. (var.) (înv.) referint.
 

viceprimar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (vice- + primar)

1. consilier care asistă primarul în atribuțiile sale și care îl poate înlocui în caz de absență sau de boală.