OK
X
continua
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. continuer, lat. continuare)
1.
intr.,
refl.
a
urma
pe
cineva,
a
merge
înainte;
a
se
prelungi.
2.
tr.
a
duce
mai
departe
ceva
început.
continuare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. continua)
1.
acțiunea
de
a
continua
și
rezultatul
ei;
urmare,
prelungire.
2.
(expr.)
în
~
=
fără
întrerupere,
continuu;
mai
departe,
mai
încolo.
continuat, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (v. continua)
1.
I.
dus
mai
departe;
neîntrerupt.
2.
II.
ducere
mai
departe
a
unui
lucru
început;
continuare.
continuație
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (lat. continuátio, fr. continuation)
1.
acțiunea
de
a
continua.
2.
ceea
ce
constituie
continuarea
a
ceva.
3.
prelungirea
unui
obiect,
a
unui
canal
de
comunicare,
a
unui
eveniment.
4.
(var.)
(înv.)
continuațiune.
5.
(sinon.)
continuare.
continuativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. continuatif)
1.
care
este
susceptibil
de
a
continua.
2.
(și
adv.)
în
mod
continuu.
continuator, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. continuateur)
1.
persoană
care
continuă
un
lucru,
o
acțiune
etc.
începută
de
altul.
absidă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abside, lat. absida)
1.
nișă
în
formă
semicirculară
situată
în
continuarea
navei
centrale
a
unei
bazilici
sau
biserici.
acrescent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. accrescent)
1.
(despre
flori)
care
continuă
să
crească
și
după
înflorire.
alegorism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. allégorisme)
1.
artă
care
constă
în
folosirea
neîndemânatică
sau
prea
frecventă
a
alegoriei;
exprimare
prin
alegorii;
metaforă
prelungită
și
continuă.
amfibrie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amphibrye)
1.
încetare
a
dezvoltării
în
lungime
a
organelor
unor
plante,
creșterea
continuându-se
numai
în
grosime.
analogic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. analogique, lat. analogicus)
1.
care
se
bazează
pe
analogie,
care
provine
din
analogie.
2.
(despre
semnale
electronice)
a
cărui
valoare
poate
fi
reprezentată
printr-o
funcție
continuă
de
timp.
3.
(despre
dispozitive
electronice
etc.)
care
generează,
măsoară,
prelucrează
și
stochează
curenți
și
tensiuni
electrice
care
variază
în
limite
fixate.
animație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. animation, lat. animatio)
1.
mișcare
continuă
și
zgomotoasă
(de
ființe,
de
vehicule);
însuflețire,
agitație.
2.
film
de
~
=
film
constând
dintr-o
suită
de
desene
animate.