filologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. philologie)

1. știință care se ocupă cu studiul textelor vechi și al operelor literare din punctul de vedere al limbii, al influențelor suferite, al modului în care ni s-au transmis și al autenticității, precum și cu editarea lor.

expuncțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. exponction, lat. expunctio)

1. indicație pentru a șterge un cuvânt sau o literă dintr-un manuscris.
2. marcare printr-un punct (deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.) a unei anulări; scoatere a unor cuvinte, litere dintr-un text.
3. (filologie) terminare, încheiere.

filolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. phylologue)

1. specialist în filologie, disciplină care studiază textele vechi și operele literare din punctul de vedere al limbii.

filologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. phylologique)

1. referitor la filologie.

interpolație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. interpolation, lat. interpolatio)

1. acțiunea de a interpola și rezultatul ei; interpolare.
2. intercalarea valorilor sau termenilor intermediari într-o serie de termeni sau valori cunoscute.
3. (filologie) extras de text introdus într-o lucrare căreia nu îi aparține.
4. (matematică) operație matematică care face posibilă construirea unei curbe din datele unui număr finit de puncte sau o funcție din datele unui număr finit de valori.
5. (matematică) metodă de construire a unui nou spațiu Banach din două spații date (vorbim atunci de spațiu de ~).
6. (imagistică digitală) redimensionarea imaginii prin reducerea sau creșterea matricei imaginii inițiale și, prin urmare, a numărului de pixeli.
7. (var.) (înv.) interpolațiune.

slavistică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Slawistik)

1. totalitatea disciplinelor care studiază limbile, literaturile, cultura și istoria popoarelor slave, filologie slavă.