aviar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aviaire)

1. care se referă la păsări (mai ales la păsările de curte), la reproducerea sau la patologia lor.
2. (med. vet.) gripă ~ă = orice formă de gripă cauzată de un virus gripal de tip A (și 16 subtipuri cunoscute, cum ar fi H5N1), adaptat la păsările sălbatice și domestice, dar care poate afecta și alte animale, uneori și oamenii.

civil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. civil, lat. civilis)

1. adj. care privește pe cetățenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetățeni.
2. drepturi ~e = drepturi de care se bucură o persoană (fizică sau juridică), reglementate și recunoscute ca atare; drept ~ = ramură a dreptului care studiază și reglementează raporturile juridice existente între persoanele fizice și juridice dintr-un stat; stare ~ă = situația unei persoane așa cum rezultă din actele sale privitoare la naștere, căsătorie etc.; parte ~ă = persoană care, într-un proces, pretinde despăgubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infracțiuni.
3. care nu este militar, lipsit de caracter milităresc.
4. război ~ = conflict armat pentru putere între grupuri adverse din același stat.
5. s. m. f. persoană care nu face parte din armată.

convențional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conventionnel, lat. conventionalis)

1. adj. stabilit prin convenție.
2. semn ~ = semn special care reprezintă, pe o hartă sau pe un desen, un lucru din natură.
3. lipsit de naturalețe; artificial, factice; arme ~e = arme clasice, cunoscute și folosite de mult (spre deosebire de armele recente, nucleare, biologice și chimice).
4. s. m. membru al Convenției (4).

crimă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crime)

1. violare a legii penale, care se pedepsește cu detenție riguroasă, muncă silnică, temniță grea, moarte etc.; omor.
2. ~ de război = acțiune săvârșită de membrii unor forțe armate în timp de război nesocotind normele dreptului internațional care reglementează legile războiului; ~ contra umanității = atrocități recunoscute pe plan internațional ca violând legile elementare ale umanității.
3. nelegiuire, fărădelege.
4. păcat.

criptanalist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. cryptanalyste)

1. specialist în criptanaliză; specialist în decriptarea mesajelor ale căror coduri sunt necunoscute.

criptogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cryptogène)

1. (despre viețuitoare) a cărei origine și evoluție anterioară sunt necunoscute; criptogenetic.
2. (despre plante și animale) care provine din regiuni inaccesibile cercetărilor.