OK
X
neclar
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (ne- + clar)
1.
care
nu
se
vede,
nu
se
distinge
sau
nu
se
înțelege
bine.
2.
nesigur.
neclarificabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (ne- + clarificabil)
1.
care
nu
poate
să
fie
clarificat.
2.
(anton.)
clarificabil.
neclaritate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (ne- + claritate)
1.
lipsă
de
claritate,
inclaritate.
2.
idee
sau
exprimare
lipsită
de
claritate,
confuză,
echivocă.
ambiguu, -uă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. ambiguus, fr. ambigu)
1.
cu
mai
multe
înțelesuri;
echivoc,
confuz,
neclar.
confuz, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. confus, lat. confusus)
1.
neclar,
imprecis,
nelămurit,
nedeslușit.
2.
(despre
oameni)
încurcat,
tulbure.
dezarticulat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (dezarticula)
1.
(despre
membre,
oase)
scos
din
articulație.
2.
(fig.)
cu
mișcări
necoordonate;
dezechilibrat.
3.
(despre
sunete,
cuvinte)
rău
articulat,
neclar.
echivoc, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. équivoque, lat. aequivocus)
1.
adj.
care
poate
fi
interpretat
în
mai
multe
feluri;
neprecis,
neclar,
confuz.
2.
cu
două
sau
mai
multe
înțelesuri.
3.
(despre
atitudine,
purtare
etc.)
îndoielnic,
ambiguu,
suspect.
4.
s.n.
cuvânt,
propoziție
cu
dublu
sens,
dintre
care
unul
este
adesea
obscen,
grosolan.
5.
ambiguitate.
6.
(telec.)
măsură
a
efectului
perturbațiilor
asupra
comunicațiilor
prin
canale,
reprezentând
cantitatea
de
informație
care
rămâne
netransmisă.
esopic
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ésopique)
1.
propriu
lui
Esop,
referitor
la
Esop.
2.
stil
~
=
stil
sibilinic,
neclar.
fantasmă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fantasme, gr. phantasma)
1.
fantomă
(1).
2.
(fig.)
imagine,
priveliște
neclară,
ireală.
3.
produs
al
imaginației,
himeră.