ordinar, -ă
Parte de vorbire: adj., s.
Etimologie: (fr. ordinaire, lat. ordinarius, germ. ordinär)
Etimologie: (fr. ordinaire, lat. ordinarius, germ. ordinär)
1. adj. obișnuit, normal, comun.
2. sesiune ~ă = sesiune convocată conform regulamentului de funcționare; (lat.) fracție ~ă = raport între două numere întregi.
3. de calitate inferioară; prost.
4. vulgar, grosolan; josnic.
5. s. m. autoritate ecleziastică, episcop diecezan.