Dictionar

propulsa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. propulser, lat. propulsare)

1. a imprima unui vehicul, unui obiect etc.
2. mișcare de înaintare.
3. a proiecta departe, cu violență.
4. (fig.; fam.) a stimula.
 

propulsant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (propulsa + -ant)

1. adj., s. n. propulsor.
2. s. m. substanță în stare gazoasă sau de plasmă, ejectată din motoarele cu reacție, care asigură forța de tracțiune.
 

aerobie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérobie)

1. microorganism care se dezvoltă în prezența aerului.
2. (în industria aeronautică) propulsare care nu poate avea loc decât în atmosferă.
 

aerodinamician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aérodynamicien)

1. specialist în aerodinamică.
2. (aeronautică) inginer care proiectează, dezvoltă și îmbunătățește profilurile vehiculelor propulsate în spațiul aerian.
 

aeroglisor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéroglisseur)

1. vehicul autopropulsat pe pernă de aer, care se deplasează prin alunecare deasupra solului sau apei; hovercraft; naviplan.
 

aerotren

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aérotrain)

1. vehicul care alunecă pe o pernă de aer deasupra unei monoșine, propulsat de o turbină, un turboreactor sau un motor electric liniar.
 

autocombină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + combină)

1. mașină agricolă autopropulsată care îndeplinește simultan mai multe operații, precum ar fi seceratul și treieratul; combină autopropulsată.
 

autodrezină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (rus. автодрезина)

1. vehicul ușor autopropulsat, asemănător cu un vagonet, folosit anterior de către inspectorii liniilor de cale ferată și echipele de lucru pentru a se deplasa rapid către și dinspre locul de muncă; drezină autopropulsată.