acronic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. achronique)

1. care se situează în afara timpului, în afara reperelor cronologice acceptate; atemporal.
2. (înv.) (astron.) care se află, la răsărit sau la apus, pe partea cerului opusă soarelui.

auroră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aurore, lat. aurora)

1. lumină care precedă răsăritul soarelui; zori de zi.
2. ~ polară = fenomen atmosferic specific regiunilor polare, iluminarea cerului în timpul nopții, prin arcuri de culoare albastră, verde-gălbuie sau roșie.
3. (fig.) început al unei alte epoci.

crepuscul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crépuscule, lat. crepusculum)

1. lumină difuză care se răspândește după apusul Soarelui sau înainte de răsăritul lui.
2. (fig.) declin, decădere, sfârșit.

diapazon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diapason)

1. mic instrument de oțel în formă de U, care, vibrând, produce un singur sunet pur (la), etalon pentru acordare sau pentru a se „da tonul”.
2. a fi la același ~ cu cineva = a fi la aceeași dispoziție, în aceeași stare sufletească cu cineva.
3. ambitus.
4. model-tip de hașuri la standardizarea trasării grosimii hașurilor.
5. (tehn.) ~ de dimensiuni = interval dintre valorile maxime și minime ale dimensiunilor unor piese standardizate.

eparhie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. eparchie, gr. eparkhia)

1. circumscripție administrativă în Imperiul Roman de Răsărit.
2. subdiviziune a diecezei în biserica bizantină, condusă de un episcop; episcopie.

est

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. est)

1. punct cardinal în partea unde răsare soarele; răsărit, orient.