OK
X
neoretorică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. néorhétorique)
1.
curent
în
gândirea
filozofico-lingvistică
modernă
care
reia
dintr-o
perspectivă
nouă
arta
antică
a
vorbirii.
addubitație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. addubitatio)
1.
figură
retorică
care
afirmă
pretinsa
inabilitate
a
oratorului
de
a
vorbi
competent
despre
ceva;
dubitație.
afereză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aphérèse)
1.
suprimare
a
vocalei
inițiale,
a
unui
grup
de
sunete
de
la
începutul
unui
cuvânt.
2.
poezie
rebusistă
din
două
părți,
prima
definind
un
cuvânt-bază
din
care,
suprimând
prima
literă,
se
obține
un
alt
cuvânt,
definit
în
a
doua
parte.
3.
figură
retorică
prin
care
se
respinge
ceea
ce
trebuie
respins,
enunțându-se
ceea
ce
este
demn
de
reținut.
anadiploză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. anadiplose)
1.
(retorică)
reluare
a
unui
cuvânt
de
la
sfârșitul
unei
unități
sintactice
sau
metrice
la
începutul
unității
următoare
(schematizată
astfel
_______A
/
A_______);
geminație,
reduplicație.
2.
(antonim)
epanadiploză.
anagogie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. anagogie)
1.
elevația
sufletului
către
lucrurile
divine.
2.
interpretare
spirituală
și
mistică
a
Scripturilor.
3.
interpretare
a
Scripturii,
care
se
ridică
de
la
sensul
literar
al
textului
la
cel
alegoric
și
spiritual.
4.
figură
de
retorică
prin
care
se
trece
de
la
particular
la
general.
anticategorie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. antikategorie)
1.
figură
retorică
prin
care
se
răspunde
unor
acuzări.
antifrază
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. antiphrase)
1.
figură
retorică
prin
care
o
locuțiune,
o
frază
se
întrebuințează
cu
un
înțeles
contrar.