OK
X
revoluționa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. révolutionner)
1.
a
schimba,
a
preface,
a
transforma
radical.
revoluționar, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. révolutionnaire)
1.
I.
care
se
referă
la
o
revoluție
politică,
socială
etc.
2.
care
aderă
la
revoluție
sau
propagă
revoluția.
3.
(fig.)
care
aduce
o
schimbare
semnificativă;
care
preface
radical
un
anumit
domeniu;
înnoitor.
4.
II.
adept
al
revoluției.
5.
persoană
care
participă
la
o
revoluție.
6.
(var.)
(înv.)
revoluționer.
7.
(antonime)
antirevoluționar,
contrarevoluționar.
revoluționarism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Revolutionarismus)
1.
atitudine,
spirit
revoluționar.
revoluționariza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după rus. revoluţionizirovati)
1.
a
îndemna
la
revoluție.
albgardist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (după rus. белогвардеец [belogvardeeț])
1.
membru
al
forțelor
armate
contrarevoluționare
ruse,
împotriva
puterii
sovietice
din
războiul
civil
(1918-1920).
antimarxist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (după rus. антимарксистский)
1.
I.
care
se
opune
doctrinei
marxiste.
2.
îndreptat
împotriva
marxismului
și
a
luptei
clasei
muncitoare;
contrarevoluționar.
3.
II.
persoană
care
se
opune
marxismului.
antirevoluționar, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. antirévolutionnaire)
1.
(persoană)
care
se
opune
sau
este
ostil
revoluțiilor
sau
ideilor
revoluționare;
contrarevoluționar.
austromarxism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Austromarxismus)
1.
curent
în
social-democrația
austriacă,
care
nega
necesitatea
transformărilor
revoluționare.
avangardism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (germ. Avantgardismus)
1.
orice
artist,
mișcare
sau
operă
de
artă
care
rupe
precedentul
și
este
considerată
inovatoare
și
deschizătoare
de
drumuri;
avangardă.
2.
curent
artistic
care
luptă
împotriva
formelor
și
tradițiilor
consacrate.
3.
atitudine
fals
revoluționară
prin
care
se
recurge
la
măsuri
premature,
care
nu
țin
seama
de
etapa
de
dezvoltare
respectivă.
babuvism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. babouvisme)
1.
curent
comunist
utopic,
inițiat
de
revoluționarul
francez
Babeuf
în
timpul
revoluției
din
1789.