Dictionar

abrazor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. abraziune, engl. abrasor)

1. unealtă dintr-un material abraziv, folosită pentru așchiere.
 

actor-regizor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (actor + regizor)

1. persoană care deține dubla calitate de actor și regizor.
 

alezor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alésoir)

1. unealtă așchietoare pentru alezare.
 

amerizor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ameriza + -or)

1. dispozitiv al unei aeronave care permite amerizarea.
 

amortizor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amortisseur)

1. dispozitiv care atenuează șocurile, trepidațiile unui automobil, motor etc.
 

analizor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. analyseur)

1. instrument pentru determinări analitice.
2. dispozitiv optic cu care se studiază polarizarea luminii.
3. orice aparat cu un sistem de recepționare și de analiză a unor informații.
 

acuitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acuité)

1. capacitate senzorială de a percepe excitații foarte slabe; agerime, ascuțime.
2. grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce, un instrument muzical.
 

aferență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Afferenz)

1. (med.) transmitere a impulsurilor senzitivo-senzoriale la diverse niveluri ale sistemului nervos central.
 

albadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sp. albada)

1. cântare susținută în aer liber, în zori de zi, la ușa sau sub ferestrele unor persoane; alboradă.
2. (antonim) serenadă, serenată.
 

alboradă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. alborada)

1. cântare în onoarea și sub fereastra cuiva în zori; albadă, aubadă.
 

anomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anomique)

1. referitor la anomie1; neorganizat, dezorganizat.
 

anomie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anomie)

1. stare de dezorganizare a societății, caracterizată prin lipsa de legi, de norme.