Dictionar

anunțat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anunța)

1. adus la cunoștință; care este făcut public, comunicat.
2. prevăzut, cunoscut dinainte.
3. (antonim) neanunțat.
 

anunțător, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (anunța + -[ă]tor)

1. I. care anunță, aduce un mesaj; care vestește sau prevestește ceva.
2. II. persoană care anunță, vestește sau prevestește ceva; mesager.
 

discorama

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. discorama)

1. titlu de rubrică sub care sunt anunțate noi înregistrări pe discuri (muzică, teatru etc.).
 

extemporal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. Extemporale, lat. extemporalis)

1. adj. în afara timpului.
2. s. n. probă scrisă dată elevilor pe neanunțate din lecția zilei pentru verificarea cunoștințelor.
 

herald

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. heraldus, cf. fr. héraut)

1. (în Evul Mediu) ofițer însărcinat cu organizarea serbărilor, a turnirelor medievale, a transmiterii declarațiilor de război etc.
2. (prin ext.) cel care anunță un eveniment; anunțător, mesager.
 

montanist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. montaniste, it. montanista)

1. I.referitor la montanism, propriu montanismului.
2. care aderă la montanism (doctrina eretică a lui Montanus care a pretins că este un profet inspirat și a anunțat că se apropie sfârșitul lumii).
3. II. adept al montanismului.
4. (înv.) specialist în exploatări miniere.
 

confidențial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. confidentiel)

1. care se comunică în taină, care nu trebuie anunțat public; secret (ex. document confidențial).
2. care este rezervat pentru un număr foarte mic; care este limitat la un cerc restrâns (ex. distribuție confidențială).
3. care are caracter intim și personal (ex. un ton confidențial).
4. cod ~ = cod secret.
 

anunțat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anunța)

1. adus la cunoștință; care este făcut public, comunicat.
2. prevăzut, cunoscut dinainte.
3. (antonim) neanunțat.