Dictionar

carie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carie, lat. caries)

1. boală a dinților prin măcinare lentă și progresivă a smalțului și a dentinei.
2. supurație interstițială a țesutului osos.
3. defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate.
4. degradare a lemnului prin găurire și măcinare de către cari.
 

anticarie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. anticarious)

1. inv. (despre substanțe) care combate cariile dentare.
 

armă-jucărie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (armă + jucărie)

1. jucărie în formă de armă.
 

bălăcărie

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (bălăcări + -ie)

1. vorbă de ocară, trivială; (înv., reg.) bălăcăritură.
 

berbecărie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (berbec + -ărie)

1. turmă de berbeci.
2. cârd de berbeci aleși dintre oi (toamna, după Sfânta Mărie).
3. țarc unde se țin berbecii despărțiți de oi.
4. locul unde pășunează berbecii.
5. (var.) bârbâcărie.
 

carieră (1)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. carrière)

1. loc din care se extrag materiale de construcție (piatră, marmură, nisip, minerale nemetalice).
 

carieră (2)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. carrière)

1. profesie pe care o îmbrățișează cineva și care, de multe ori, se poate parcurge gradual; ocupație.
2. poziție în ierarhia socială și profesională, în societate; situație bună.
3. (fig.) cursul vieții, timpul în care cineva exercită o slujbă sau o sarcină.
4. (fig.) drum, cale (a unei idei, literaturi etc.)
5. mare manej de echitație în teren descoperit; terenul pe care poți alerga un cal fără să-și piardă răsuflarea.
 

ACARI-, ACARO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. acari-, acaro-, cf. lat. acarus, gr. akari „căpuşă”)

1. „acarieni”.
 

acaricid

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. acaricide)

1. (substanță) care omoară acarienii.
2. I. se referă la un produs folosit pentru a distruge acarienii.
3. II. produs care distruge acarienii.
 

acarifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acarifère)

1. care poartă acarieni.
 

acariocecidie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acariocécidie)

1. cecidie produsă de acarieni; gale pe frunze cauzate de acarieni.
 

acarioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acariose)

1. dermatoză la oameni și la animale (albine) provocată de acarieni.
2. (bot.) umflare patologică a mugurilor cauzată de înțepăturile unor acarieni.
 

ACARO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. akari „molie”)

1. „acarieni, scabie”.