OK
X
aproba
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. approbare)
1.
a
încuviința
o
acțiune,
o
părere
etc.;
a-și
da
consimțământul,
a
fi
de
acord.
2.
a
rezolva
favorabil.
consimți
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. consentir)
1.
tr.,
intr.
a-și
da
consimțământul;
a
încuviința,
a
aproba.
formariaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. formariage)
1.
(în
feudalism)
interdicție
de
a
contracta
o
căsătorie
cu
o
persoană
de
altă
condiție
sau
aflată
în
afara
senioriei
de
care
depindea
servul,
fără
consimțământul
seniorului
său.
ostil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. hostile, lat. hostilis)
1.
care
are
o
atitudine
dușmănoasă,
răuvoitoare,
plină
de
ură,
de
antipatie;
dușmănos.
2.
(prin
ext.)
care
se
opune
ferm
la
ceva
sau
cuiva.
3.
care
nu
este
favorabil;
nefavorabil.
4.
(finanțe)
preluare
~ă
=
ofertă
publică
de
cumpărare
în
care
o
companie,
numită
achizitor,
dorește
să
achiziționeze
altă
companie,
numită
țintă,
fără
consimțământul
sau
cooperarea
consiliului
de
administrație
al
acesteia
din
urmă,
prin
consultarea
directă
a
acționarilor.
5.
(antonime)
neostil,
prietenesc.
subscrie
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. souscrire, lat. subscribere)
1.
tr.
a
semna,
a
aproba
semnând
(un
act),
a
iscăli;
(p.
ext.)
a-și
da
consimțământul,
a
încuviința.
2.
intr.
a
aduce
o
contribuție
bănească.
tușerism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie:
1.
neputința
de
a
renunța
la
dorința
acută
de
a
atinge
corpul
unei
femei,
în
special
sânii
sau
chiar
organul
genital,
fără
consimțământul
acesteia.