Dictionar

energetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. énergétique)

1. adj. referitor la energie, care produce energie.
2. sistem ~ = ansamblu de instalații pentru producerea, transmiterea și distribuția energiei electromagnetice pe un anumit teritoriu.
3. s. f. ramură a științelor tehnice, despre descoperirea și exploatarea surselor de energie, posibilitățile de utilizare a acesteia, precum și construirea și exploatarea sistemelor energetice.
4. informație în serviciul economiei de energie.
 

energetician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. énergéticien)

1. specialist în energetică, ramură a tehnicii care se ocupă cu producția de energie, utilizările acesteia și diferitele sale conversii.
 

biocâmp

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + câmp)

1. câmp de acțiune specific organismelor vii, în care fenomenele electromagnetice se interferează cu fenomenele bioenergetice.
 

bioenergetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bioénergétique, engl. bioenergetics)

1. adj. referitor la bioenergetică.
2. s. f. parte a fiziologiei care studiază transformările de energie în organismele vii.
 

bioenergetician, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bioénergéticien)

1. cel care dispune de proprietăți bioenergetice (și vizionare).
 

bioenergoterapeut

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bioenergie + terapeut)

1. cel care vindecă bolile prin calitățile sale bioenergetice.
 

biolocație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + locaţie)

1. procedeu biofizic de detecție și localizare prin captarea selectivă a emisiunilor energetice generate în cursul procesului de descompunere în timp a materialelor arheologice.
 

caloric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. calorique)

1. care se referă la căldură; care conține, transmite căldură.
2. (alimentație) care asigură organismului calorii; referitor la calorii, la valoarea energetică nutrițională.
3. (prin ext.) se referă la un aliment bogat în kilocalorii.