Dictionar

extirpa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. extirper, lat. extirpare)

1. a înlătura chirurgical (o parte dintr-)un organ bolnav, o tumoare etc.
2. (fig.) a smulge din rădăcini; a stârpi.
 

extirpabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. extirpable)

1. care poate fi extirpat sau eradicat.
2. (antonim) inextirpabil, ineradicabil.
 

extirpație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. extirpation)

1. acțiunea de a extirpa și rezultatul ei; actul de dezrădăcinare; extirpare, extirpat.
2. acțiunea de a smulge o plantă din pământ cu rădăcinile sale.
3. (med.) acțiunea de îndepărtare completă, pe cale chirurgicală, a unui organ sau a unui corp străin.
4. eliminare a unor stări, manifestări etc. negative.
 

extirpator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. extirpateur, lat. extirpator)

1. adj. care extirpă.
2. s. n. cultivator pentru extirparea buruienilor dintr-un teren de cultură și la afânarea solului.
 

ablațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță din cauza încălzirii sale până la incandescență.
 

absciziune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abscision, lat. abscisio)

1. extirpare a unui organ al corpului.
 

adenoidectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénoïdectomie)

1. extirpare a vegetațiilor adenoide.
 

adenomectomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adénomectomie)

1. (med.) operație care constă în extirparea unui adenom.
 

aritenoidectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aryténoïdectomie)

1. extirpare chirurgicală a cartilajului aritenoid.
 

astragalectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astragalectomie)

1. extirpare a astragalului (I, 1).