gradație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gradation, lat. gradatio)

1. creștere sau descreștere graduală, pe grade.
2. fiecare dintre semnele de pe scara gradată a unui aparat, instrument de măsurat etc.; diviziune; totalitatea acestor diviziuni.
3. figură de stil care constă în trecerea treptată, ascendentă (climax) sau descendentă (anticlimax), de la o idee la alta.
4. (pict.) trecere ușoară de la un ton la altul, de la o nuanță la alta etc.
5. grad de vechime în serviciu, care aduce cu sine creșterea retribuției.
6. sumă cu care, după anumite state de serviciu, se mărește retribuția.

retrogradație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rétrogradation)

1. mișcare retrogradă (3) a aștrilor.
2. (biol.) diminuare a densității unei populații.

anticlimax

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anticlimax)

1. parte dintr-o propoziție a cărei gradație este descendentă.
2. opoziție într-un context a două gradații, ascendentă și descendentă.
3. (antonim) climax.

climax

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. climax)

1. figură de stil în care desfășurarea ideilor, a acțiunii se face treptat, în gradație ascendentă.
2. punct culminant al unei acțiuni, al unui conflict.
3. stadiu final de evoluție a unui ecosistem.

gradat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (grada)

1. exprimat în grade.
2. care are o gradație; care are marcate gradele, unitățile de măsură.
3. treptat, progresiv, succesiv.
4. (și s. m.) (militar) care are un grad superior celui de soldat și inferior ofițerului.

regrada

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (re- + grada)

1. a reface o gradație.

regradat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. regrada)

1. a cărui gradație a fost refăcută.

treptare

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (trepta)

1. dispunere în trepte.
2. (figurat) avansare într-o ierarhie; gradație, mărire, (înv.) treptelnicire.
3. (figurat) împărțire în clase sociale; ierarhizare.