OK
X
proeminență; ridicătură; ieșitură
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
prominentia
2.
FR
proéminence;
saillie
3.
EN
prominence
4.
DE
Hervorragung;
Vorsprung
5.
RU
выступ
6.
HU
kiemelkedés;
magaslat;
orom
busc
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. busc)
1.
ieșitură
pe
fundul
unei
ecluze.
carenă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. carène, it. carena)
1.
parte
din
coca
unei
nave,
sub
apă.
2.
volumul
de
apă
dislocat
de
un
plutitor,
de
o
navă.
3.
porțiune
din
corola
leguminoaselor,
în
formă
de
luntre,
prin
unirea
celor
două
petale
inferioare.
4.
ieșitură
a
unui
organ,
a
unui
os.
5.
prelungire
a
sternului
la
păsări.
6.
proeminență
alungită
în
roca
unei
galerii
sau
peșteri
calcaroase.
eminență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. éminence, lat. eminentia)
1.
titlu
care
se
dă
cardinalilor.
2.
~
cenușie
=
consilier
intim,
persoană
influentă
care
manevrează
din
umbră
un
personaj
oficial,
un
partid.
3.
proeminență,
ieșitură.
extumescență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. extumescence, cf. lat. extumescere „a se umfla”)
1.
umflătură,
tumefacție.
2.
excrescență,
(înv.)
ieșitură.
proeminență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. proéminence)
1.
faptul
de
a
fi
proeminent.
2.
ieșitură
(în
relief),
ridicătură.
protuberanță
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. protubérance, lat. protuberantia)
1.
ieșitură
în
afară
a
unui
obiect,
organ
etc.;
umflătură.
2.
(anat.)
~
inelară
=
segment
al
encefalului,
între
bulb,
pedunculii
cerebrali
și
cerebel.
3.
(pl.)
proeminențe
roșii,
ca
niște
limbi
de
foc,
din
cromosferă,
formate
din
mase
uriașe
de
gaze
incandescente.