Dictionar

indo-arian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indo-aryen)

1. limbi ~ene = grup de limbi indo-europene vorbite actualmente în India.
 

indo-european, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indo-européen)

1. s. m. f. grup mare de popoare și de limbi vorbite în prezent în Europa și în alte continente, reprezentând continuarea unei limbi comune neatestate, dar reconstituită prin metoda comparativ-istorică.
2. adj. referitor la aceste limbi sau la populațiile care le vorbeau.
 

indo-iranian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indo-iranien)

1. limbi ~ene = grup de limbi indo-europene din care fac parte sanscrita, limba literară clasică a Indiei, precum și grupul iranian.
 

afgan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. afghan)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Afganistan.
2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită de afgani.
3. s. m. câine de companie decorativ, de origine afgană.
 

albanez, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. albanis, it. albanese)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Albania.
2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în Albania.
 

arian 1 -, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aryen)

1. adj. referitor la arianism
2. s. m. f. veche denumire dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene.
 

baltic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. baltique, germ. baltisch)

1. care aparține Mării Baltice și regiunilor învecinate; balt.
2. limbi ~ce = grup de limbi indo- europene din care fac parte letona și lituaniana.
 

bengalez, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (Bengal + -ez)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Bengal.
2. adj. care aparține bengalezilor, popor indo-european din regiunea cursului inferior al Gangelui.
 

breton, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. breton)

1. adj., s.m.f. (locuitor) din Bretagne (Franța).
2. (s. f.) limbă indo-europeană din familia celtică, vorbită de bretoni.