balt, -ă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (fr. balte)

1. care aparține Mării Baltice sau regiunilor limitrofe; baltic.
2. din Letonia, Lituania sau Estonia (denumite în mod colectiv țările baltice); baltic.

bălțătură

Parte de vorbire:  s.f. (popular)  
Etimologie: (bălțat + -ură)

1. pată de culoare deschisă la animale.
2. obiect colorat țipător, cu culori multe și neasortate, încărcat.
3. (rar) amestecătură de diverse culori care nu se armonizează; împestrițătură.

baltic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. baltique, germ. baltisch)

1. care aparține Mării Baltice și regiunilor învecinate; balt.
2. limbi ~ce = grup de limbi indo- europene din care fac parte letona și lituaniana.

baltistică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (balt/ic/ + -istică)

1. știință care studiață limbile și literaturile baltice.

cobalt/cobalt

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cobalt, germ. Kobalt)

1. metal alb-argintiu, foarte dur, inalterabil la temperatura obișnuită, folosit la elaborarea unor oțeluri speciale, în radioterapie etc.

radiocobalt

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radiocobalt)

1. izotop radioactiv al cobaltului.

alnico

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. alnico)

1. familie de aliaje feromagnetice compuse în principal din aluminiu (Al), nichel (Ni) și cobalt (Co).

anofelogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anophélogène)

1. (despre terenuri, bălți) care constituie un focar de dezvoltare a țânțarilor anofeli.

antenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antenne, lat. antenna)

1. fiecare dintre cele două organe de simț, firișoare mobile pe capul unor insecte, al crustaceelor și miriapodelor.
2. dispozitiv de transmitere, de captare a undelor electromagnetice, la aparatele de emisie sau de recepție a undelor.
3. vergă a unei vele latine, foarte lungă, ascuțită la extremități.
4. (fam.; pl.) sursă de informații.
5. filială, unitate subalternă detașată pe lângă un organism central.

balt, -ă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (fr. balte)

1. care aparține Mării Baltice sau regiunilor limitrofe; baltic.
2. din Letonia, Lituania sau Estonia (denumite în mod colectiv țările baltice); baltic.

baltic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. baltique, germ. baltisch)

1. care aparține Mării Baltice și regiunilor învecinate; balt.
2. limbi ~ce = grup de limbi indo- europene din care fac parte letona și lituaniana.

baltistică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (balt/ic/ + -istică)

1. știință care studiață limbile și literaturile baltice.