OK
X
agrarianism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. agrarianisme)
1.
orientare
în
gândirea
economică
care
acordă
prioritate
dezvoltării
agriculturii.
arianism 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aryanisme)
1.
caracter
propriu
arienilor
2.
știința
despre
arieni.
arianism 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. arianisme)
1.
doctrină
eretică
de
la
începutul
creștinismului,
susținută
de
episcopul
Arius
(din
Alexandria).
libertarianism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (engl. libertarianism)
1.
libertarism.
2.
(filoz.)
concepție
potrivit
căreia
acțiunile
nu
sunt
determinate
cauzal,
dar
nici
nu
se
desfășoară
la
întâmplare,
fără
nici
o
intervenție
rațională,
responsabilă.
3.
(pol.)
liberalism
politic
și
economic
integral,
care
presupune
maximizarea
dreptului
individului
și
minimizarea
rolului
statului.
trinitarianism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (engl. trinitarianism)
1.
doctrina
trinitarienilor.
unitarianism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. unitarisme)
1.
doctrină
creștină
reformată
apărută
în
sec.
XVI
în
diferite
țări
europene,
care
nu
recunoaște
decât
o
singură
persoană
în
Dumnezeu;
unitarism.
agrarian, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. agrarien)
1.
adj.
agrar.
2.
s.
m.
f.
muncitor
agricol;
agricultor.
3.
partizan
al
agrarianismului.
arian 1 -, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aryen)
1.
adj.
referitor
la
arianism
2.
s.
m.
f.
veche
denumire
dată
popoarelor
care
vorbesc
limbi
indo-europene.
arian, -ă (2)
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. arien)
1.
I.
referitor
la
arianism,
doctrina
lui
Arie
(250-
336).
2.
II.
adept
al
arianismului;
susținător
al
doctrinei
lui
Arie;
(prin
ext.)
partizan
al
unei
doctrine
inspirate
de
arianismul
istoric.
industrialism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. industrialisme)
1.
sistem
care
consideră
dezvoltarea
industriei
drept
obiectiv
principal
al
economiei;
tendința
spre
industrializare.
2.
teorie
economică
potrivit
căreia,
în
opoziție
cu
agrarianismul,
se
acordă
prioritate
dezvoltării
industriei.
unitarian, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. unitarien)
1.
I.
care
ține
de
unitarism;
care
se
referă
la
unitarism;
(înv.)
unitărășesc.
2.
confesiune
~ă
=
confesiune
creștină
bazată
pe
unitarianism.
3.
II.
adept
al
unitarismului;
unitarist.
4.
credincios
care
neagă
dogma
Treimii,
recunoscând
doar
o
singură
persoană
în
Dumnezeu.
vegetarian, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. végétarien)
1.
I.
referitor
la
vegetarianism;
care
este
un
adept
al
vegetarianismului.
2.
care
mănâncă
plante
și
produse
de
origine
animală,
excluzând
carnea.
3.
(despre
animale)
care
se
hrănește
cu
plante.
4.
(despre
alimente)
constând
din
produse
vegetale
și
animale,
excluzând
carnea
și
peștele.
5.
(despre
un
local
public)
care
servește
mese
inspirate
de
vegetarianism.
6.
II.
cel
care
practică
vegetarianismul;
adept
al
vegetarianismului.
7.
adept
al
regimului
alimentar
care
exclude
carnea,
dar
tolerează
produse
de
origine
animală
(ouă,
lapte,
brânză,
miere
etc.).