agrarianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrarianisme)

1. orientare în gândirea economică care acordă prioritate dezvoltării agriculturii.

arianism 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aryanisme)

1. caracter propriu arienilor
2. știința despre arieni.

arianism 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arianisme)

1. doctrină eretică de la începutul creștinismului, susținută de episcopul Arius (din Alexandria).

libertarianism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. libertarianism)

1. libertarism.
2. (filoz.) concepție potrivit căreia acțiunile nu sunt determinate cauzal, dar nici nu se desfășoară la întâmplare, fără nici o intervenție rațională, responsabilă.
3. (pol.) liberalism politic și economic integral, care presupune maximizarea dreptului individului și minimizarea rolului statului.

trinitarianism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. trinitarianism)

1. doctrina trinitarienilor.

unitarianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. unitarisme)

1. doctrină creștină reformată apărută în sec. XVI în diferite țări europene, care nu recunoaște decât o singură persoană în Dumnezeu; unitarism.

agrarian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agrarien)

1. adj. agrar.
2. s. m. f. muncitor agricol; agricultor.
3. partizan al agrarianismului.

arian 1 -, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aryen)

1. adj. referitor la arianism
2. s. m. f. veche denumire dată popoarelor care vorbesc limbi indo-europene.

arian, -ă (2)

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. arien)

1. I. referitor la arianism, doctrina lui Arie (250- 336).
2. II. adept al arianismului; susținător al doctrinei lui Arie; (prin ext.) partizan al unei doctrine inspirate de arianismul istoric.

industrialism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. industrialisme)

1. sistem care consideră dezvoltarea industriei drept obiectiv principal al economiei; tendința spre industrializare.
2. teorie economică potrivit căreia, în opoziție cu agrarianismul, se acordă prioritate dezvoltării industriei.

unitarian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. unitarien)

1. I. care ține de unitarism; care se referă la unitarism; (înv.) unitărășesc.
2. confesiune ~ă = confesiune creștină bazată pe unitarianism.
3. II. adept al unitarismului; unitarist.
4. credincios care neagă dogma Treimii, recunoscând doar o singură persoană în Dumnezeu.

vegetarian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. végétarien)

1. I. referitor la vegetarianism; care este un adept al vegetarianismului.
2. care mănâncă plante și produse de origine animală, excluzând carnea.
3. (despre animale) care se hrănește cu plante.
4. (despre alimente) constând din produse vegetale și animale, excluzând carnea și peștele.
5. (despre un local public) care servește mese inspirate de vegetarianism.
6. II. cel care practică vegetarianismul; adept al vegetarianismului.
7. adept al regimului alimentar care exclude carnea, dar tolerează produse de origine animală (ouă, lapte, brânză, miere etc.).