Dictionar

mesager, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. messager, it. messaggero)

1. purtător al unui mesaj; sol.
2. fracțiune celulară de acid ribonucleic, care exercită o influență genetică determinantă asupra celulelor unui organism.
 

mesagerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. messagerie, it. messaggeria)

1. sistem de transport rapid al mărfurilor, cu trenul, în vagoane speciale, cu vaporul sau autocamionul.
2. oficiu de expediere a pachetelor, a mărfurilor.
 

aparitor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. apparitor, fr. appariteur)

1. slujbaș inferior pus la dispozitia unui magistrat roman, pentru diverse servicii (lictor, scrib, mesager, herald et cetera).
2. mic slujbaș (aprod) la unele instituții superioare din trecut (judecătorii, universități et cetera).
3. portar sau om de serviciu la o instituție de învățământ; pedel.
 

caducifer

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. caducifer)

1. purtător de caduceu (sceptrul lui Hermes, care a devenit semnul vestitorilor și mesagerilor).
 

herald

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. heraldus, cf. fr. héraut)

1. (în Evul Mediu) ofițer însărcinat cu organizarea serbărilor, a turnirelor medievale, a transmiterii declarațiilor de război etc.
2. (prin ext.) cel care anunță un eveniment; anunțător, mesager.
 

ofit 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ophite)

1. membru al unei secte gnostice din sec. II-III, care considera șarpele ca mesager ce aduce oamenilor cunoașterea salvatoare.
 

rediție 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. reddition, lat. redditio)

1. restituție.
2. calculare a taxelor de transport pentru mărfurile ce se transportă cu trenurile de marfă, de coletărie și de mesagerie în funcție de distanță.
3. prezentare spre verificare a unui cont.
 

reexpedia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. réexpédier)

1. a expedia un obiect (primit prin poștă, mesagerii etc.) către o nouă destinație sau spre locul de origine.