efect

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. effectus, germ. Effekt, după fr. effet)

1. fenomen care succedă unui alt fenomen (cauză), fiind cu necesitate generat de acesta; urmare, consecință.
2. traiectorie neobișnuită pe care o capătă mingea (la tenis, volei, fotbal), lovită după anumite procedee.
3. impresie făcută de ceva sau de cineva asupra cuiva; ceea ce izbește, atrage privirile, auzul etc.
4. de ~ = impresionant; uluitor, spectaculos.
5. (pl.) obiecte, bunuri (veșminte) care aparțin cuiva.
6. (mil.) echipament.
7. denumire generală dată cambiilor, biletelor de ordin, cecurilor etc. folosite în operațiile comerciale, în relațiile de credit etc.

extravaganță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. extravagance)

1. manifestare, ținută neobișnuită, bizară; excentricitate.

parafilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. paraphilie)

1. perversiune caracterizată prin căutarea plăcerii sexuale printr-un obiect sau printr-o situație bizară, neobișnuită.

robinsonadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Robinsonade)

1. povestire despre naufragiați pierduți; acțiune neobișnuită; aventură; fantezie în care individul izolat apare trăind în afara societății.
2. săritură acrobatică executată de un jucător dintr-o echipă (de fotbal).

sublim, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. sublime, lat. sublimis)

1. adj. aflat la un înalt grad de perfecțiune, de desăvârșire morală sau intelectuală; superb, înălțător.
2. de o perfecțiune, de o frumusețe neîntrecută.
3. s. n. categorie a esteticii, care exprimă însușirea unor obiecte sau procese de o amploare neobișnuită, a unor acte umane de excepțională noblețe morală, capabile să provoace un sentiment de elevație, uimire și admirație; forma cea mai înaltă a perfecțiunii.

film-fluviu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (film + fluviu; cf. fr. film-fleuve)

1. lucrare cinematografică de o lungime neobișnuită, depășind cu mult durata medie a unui film care este de 1h30 - 2h.