caliciform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caliciforme)

1. în formă de caliciu; circumvalat.
2. (anat.) papile ~e = papile așezate la baza limbii în două rânduri oblice.

coma

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coma, germ. Koma)

1. aberație a unui sistem optic în formă de coadă de cometă, cauzată de fascicule de raze incidente, lungi și oblice.
2. aberație a lentilelor electronice în apariția unei estompări spre periferia imaginii.
3. nebulozitate gazoasă care înconjură nucleul unei comete.

diagonal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diagonal, lat. diagonalis)

1. adj. ca o diagonală; oblic.
2. s. n. (text) împletitură de fire care prezintă în țesătură linii paralele oblice.
3. s. f. segment de dreaptă care unește două vârfuri opuse ale unui poligon sau ale unui poliedru.
4. în ~ = de-a curmezișul.
5. (mil.) curea purtată de-a curmezișul pieptului.
6. bară, grindă etc. pusă în curmeziș.
7. linie de cale ferată care întretaie oblic mai multe linii paralele ale unei stații.

gabardină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gabardine, germ. Gabardine)

1. stofă de lână cu pronunțate nervuri oblice în țesătură, pe ambele fețe.

monoclinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. monoclinique)

1. (despre cristale) cristalizat în forma unei prisme dreptunghiulare oblice.

rampant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rampant)

1. adj. (despre o suprafață) înclinat în rampă.
2. s. m. (arhit.) fiecare dintre cele două laturi oblice ale unui fronton, gablu sau hintou.
3. s. n. (herald.) însemn animalier reprezentat ridicat pe labele din spate.