Dictionar

biomorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biomorphisme)

1. interpretare a particularităților psihice ca fiind determinate de particularități morfologice constituționale.
 

constituție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. constitution, lat. constitutio)

1. totalitatea particularităților morfologice, funcționale și psihologice ale unui individ.
2. conformație; arhitectură.
3. lege fundamentală a unui stat, care stabilește principiile de bază ale organizării lui, drepturile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme și locale.
 

deznaționaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. dénationaliser)

1. refl., tr. a-și pierde, a face (un grup etnic) să-și piardă particularitățile naționale.
 

dialect

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dialecte, lat. dialectus)

1. variantă regională a unei limbi, caracterizată prin particularități fonetice și lexicale.
2. (impr.) grai.
 

eminescianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (eminescian + -ism)

1. moment distinct al istoriei literare, marcat de mihai Eminescu, expresie a geniului poporului român, spirit enciclopedic, universal, care, prin originalitate, prin simțul absolut al limbii și al muzicalității poetice, a dat o maximă strălucire romantismului românesc.
2. orientare în literatura română caracterizată prin preluarea și cultivarea, uneori excesive, a unor motive, teme etc. care aparțin creației eminesciene.
3. totalitatea particularităților stilistice care caracterizează opera lui Eminescu.
 

etnografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ethnographie)

1. știință care studiază, descrie și clasifică particularitățile modului de viață și ale culturii materiale și spirituale ale unei etnii.