Dictionar

clasifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. classifier)

1. tr. a împărți sistematic, a repartiza pe clase, pe categorii după anumite criterii.
2. refl., tr. a ocupa, a stabili un anumit loc unui elev, unui candidat la un examen, concurs etc., potrivit notelor (rezultatelor) obținute.
 

clasificabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. classifiable)

1. care poate fi clasificat, clasat după criterii sau ierarhie.
 

clasificare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. clasifica)

1. împărțire sistematică, pe clase (sau într-o anumită ordine).
2. ocupare a unui anumit loc la un examen, concurs.
 

clasificare; sistematizare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT classificatio; systematisatio
2. FR classification; systématisation
3. EN classification; systematization
4. DE Klassifizierung; Einordnung; Klassifikation; Systematisierung
5. RU клaссификaция; системaтизaция
6. HU klasszifikáció, osztályozás; rendszerezés
 

clasificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. classification)

1. acțiunea de a (se) clasifica și rezultatul ei; clasificare.
2. distribuirea sistematică în clase, categorii et cetera, în general pentru a facilita studiul ființelor, lucrurilor sau noțiunilor având caracteristici comune.
3. (var.) (înv.) clasificațiune.
 

clasificator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. classificateur)

1. adj. care clasifică.
2. s. m. f. specialist în clasificări.
3. s. n. îndrumar, indicator în care se clasifică ceva.
 

reclasifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (re1- + clasifica)

1. a face o nouă clasificare.
 

bibliografia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. bibliographieren)

1. a selecționa, clasifica, descrie și adnota publicații.
 

binominalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. binominalisme)

1. sistemul nomenclaturii binare.
2. (biol.) clasificare descendentă bazată pe caractere care privesc în esență sexualitatea speciilor.
 

biosistematică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (bio- + sistematică)

1. disciplină care se ocupă cu clasificarea organismelor vii; biotaxie, biotaxonomie.
 

biotaxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biotaxie)

1. parte a biologiei care stabilește regulile de clasificare a organismelor vii; biotaxonomie.
 

biotaxonomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bio-taxonomie)

1. disciplină care se ocupă cu clasificarea organismelor vii; biotaxie, biosistematică.
 

bradford

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. bradford)

1. sistem englezesc de clasificare a lânurilor, după calitate, în cifre care reprezintă numărul de sculuri obținute dintr-o livră de lână.