Dictionar

putrezicios, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (putrezi + -icios)

1. care putrezește ușor; care este supus putrezirii; putrescibil.
 
 
 
 
 
 

cangrenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gangrène, lat. gangraena, it. cancrena)

1. distrugere prin putrezire a unei părți din țesuturile unui organism animal.
2. (fig.) stare de descompunere morală, de corupție.
 

gudrona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. goudronner)

1. a acoperi cu gudron (o șosea, un obiect) pentru a impermeabiliza, a feri de putrezire.
 

lunură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lunure)

1. defect în structura lemnului, începutul de putrezire a acestuia.
 

putrefacție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. putréfaction, lat. putrefactio)

1. descompunere a substanțelor organice sub acțiunea unor bacterii; putrezire; putrescență.
2. (fig.) dezagregare morală.
 

putrefia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. putréfier)

1. a intra în putrefacție; a putrezi.
 

putrefiabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. putréfiable)

1. care poate putrezi, care se descompune; putrescibil.
2. (antonim) imputrescibil.