Dictionar

reabilita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. réhabiliter)

1. tr., refl. a(-și) restabili buna reputație, onoarea, prestigiul știrbit.
2. tr. (jur.) a face o reabilitare.
3. a readuce în stare activă unele funcții alterate în urma unor procese patologice.
4. refl. (arg.; despre elevi) a-și îndrepta situația școlară, obținând o notă bună, după note insuficiente.
 

reabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (reabilita)

1. acțiunea de a (se) reabilita.
2. restabilire, redobândire a bunei reputații.
3. act juridic prin care cineva este repus în drepturile personale pierdute.
 

amblioscop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. amblyoscope)

1. (med.) aparat utilizat în oftalmologie pentru diagnosticarea sau reabilitarea problemelor de ambliopie; sinoptofor.
 

lavaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. lavage)

1. acțiunea de a spăla (ceva sau pe cineva); spălare, spălătură.
2. (med.) curățarea unui organ prin irigare.
3. (metal.) operație care constă în spălarea minereului pentru a îndepărta partea pământoasă și pietroasă.
4. (fig.) acțiune de reabilitare a cuiva.
5. (var.) (înv.) lavagiu.
 

reabilita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. réhabiliter)

1. tr., refl. a(-și) restabili buna reputație, onoarea, prestigiul știrbit.
2. tr. (jur.) a face o reabilitare.
3. a readuce în stare activă unele funcții alterate în urma unor procese patologice.
4. refl. (arg.; despre elevi) a-și îndrepta situația școlară, obținând o notă bună, după note insuficiente.
 

reabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (reabilita)

1. acțiunea de a (se) reabilita.
2. restabilire, redobândire a bunei reputații.
3. act juridic prin care cineva este repus în drepturile personale pierdute.
 

reclasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. reclasser)

1. a clasa din nou.
2. a reeduca un condamnat, un delincvent, pentru a(-l) reabilita.