sustentație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sustentation)

1. proprietate a unui corp de a se menține la un anumit nivel în masa unui fluid; susținere.
2. forța verticală care împinge în sus o aeronavă.

hipersustentație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypersustentation)

1. creștere momentană a portanței unei aripi cu ajutorul unor dispozitive speciale.

giravion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. giravion)

1. autogir combinat, cu echipamentul de sustentație dintr-un rotor neantrenat și o aripă de avion.

multiplan

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. multiplan)

1. (avion) cu mai multe aripi suprapuse.
2. (avion) cu mai multe planuri de sustentație.

rachetă 1

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Rakete, rus. raketa)

1. vehicul spațial fusiform, fără echipament de sustentație, propulsat cu ajutorul unui motor cu reacție.
2. ~ cosmică = rachetă de mari dimensiuni servind la plasarea pe orbite a sateliților artificiali și a navelor cosmice; motor- ~ = motor la care propulsia se face prin evacuarea cu mare viteză a unui jet gazos; ~ meteorologică = rachetă recuperabilă, dotată cu aparate speciale de măsură, folosită pentru investigații ale atmosferei până la 150 km altitudine.
3. cartuș special, cu materii explozibile, care ard producând lumină de diferite culori.

volet/voleu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. volet)

1. panou rabatabil susținut de o piesă oarecare; oblon; voleu.
2. dispozitiv de hipersustentație dintr-o aripioară mobilă pe intradosul aripii unui avion.
3. element mecanic al radiatorului unui motor de avion, care reglează circuitul aerodinamic de răcire al acestuia.
4. porțiune mobilă din peretele cutiei toracice, din fractura a două sau mai multe coaste.