trias

Parte de vorbire:  s.n. (pl. -e, -uri)  
Etimologie: (fr. trias)

1. (geol.) cea mai veche perioadă a erei secundare, venind după permian și premergând liasul jurasic; teren din această perioadă conținând enorme resturi de șopârle fosilizate; triasic.

triasic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. triasique)

1. (din) prima perioadă a mezozoicului; trias.

anisian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anisien)

1. (din) primul etaj al triasicului mediu alpin; virglorian.

bancruta

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (germ. bankrottieren)

1. a suferi o bancrută; a nu-și mai putea face plățile (în calitate de comerciant, industriaș et cetera); a da faliment.
2. (var.) (reg.) a bancrota.

buntsandstein

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bundsandstein)

1. triasicul inferior de facies german.

carnian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. carnien)

1. (din) primul etaj al triasicului superior din regiunile alpine.

concurență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concurrence)

1. rivalitate între industriași sau comercianți pentru acapararea pieței, pentru obținerea unor profituri cât mai mari etc.
2. întrecere, luptă pentru întâietate.
3. (biol.) relație interspecifică antagonistă în care două specii animale sau vegetale „luptă” pentru aceleași resurse de mediu.
4. (mat.) proprietate a două ori mai multe drepte sau curbe de a avea un punct comun.
5. punct de ~ = punct de intersecție a dreptelor concurente.

falit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. fallito)

1. (comerciant, industriaș, bancher) care se află în stare de faliment; bancrut.
2. (fig.) (cel) care a suferit un eșec total; ruinat.