trusă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. trousse)

1. geantă, cutie în care se țin instrumentele sau obiectele de strictă necesitate (în exercitatea unei profesiuni, pentru toaletă etc.); totalitatea acestor ustensile.

autoplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autoplastie)

1. metodă chirurgicală prin care se înlocuiește o parte distrusă sau bolnavă dintr-un țesut prin transplantarea unei grefe luate de la același individ; autogrefă.

epavă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. épave)

1. coca unei nave distruse sau naufragiate, aruncată de mare pe uscat; (parte dintr-o) navă naufragiată sau eșuată.
2. obiecte, resturi abandonate pe mare, apoi aruncate pe mal.
3. vehicul devenit inutilizabil din cauza unei coliziuni, prin coroziune sau degradare; mașină distrusă care nu poate fi reparată; vehicul ireparabil.
4. (fig.) (depr.) persoană care a căzut într-o stare de suferință și neputință fizică și morală extremă; om distrus, ruinat (fizic și moral).

metastructură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (meta- + structură)

1. (chim., fiz.) rețea cristalină parțial distrusă, în care scheletul rețelei inițiale se mai păstrează încă, dar în care câmpul de forțe e perturbat și regula valențelor, strict respectată la structurile de echilibru, nu mai e verificată.

neseser

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nécessaire)

1. trusă mică de voiaj care cuprinde cele necesare pentru îngrijirea corpului (săpun, perii, foarfece).