Dictionar

alterna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. alterner, lat. alternare)

1. intr., tr a (se) schimba pe rând, a reveni, a face să revină succesiv.
2. intr. (despre sunete) a se schimba prin alternanță (2).
 

alternant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alternant)

1. care alternează.
2. (despre anumite roci) compus din straturi alternative.
3. (med.) puls ~ = aritmie caracterizată printr-o alternanță de pulsații normale și pulsații slabe.
 

alternanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alternance)

1. însușirea de a alterna.
2. procedeul de decorare prin utilizarea alternativă a două motive, elemente.
3. (lingv.) schimbare a sunetelor unui cuvânt sau a sunetelor cuvintelor aparținând unei familii.
4. ~ vocalică = alternanță între vocalele din tema unui cuvânt; apofonie; ~ consonantică = alternanță prin consoane.
 

alternare a generațiilor

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT alternatio generationum
2. FR alternance des générations
3. EN alternation of generations
4. DE Generationswechsel
5. RU сменa rенерaций; чередовaние поколений
6. HU nemzedékváltakozás, ivadékcsere
 

alternare de faze

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT alternatio phasium
2. FR alternance des phases
3. EN biphasic alternation
4. DE Phasenwechsel
5. RU сменa фaз
6. HU fáziscsere
 

alternare; alternanță

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT alternatio
2. FR alternation; alternance
3. EN alternation; interchange
4. DE Abwechslung
5. RU чередовaние; сменa
6. HU váltakozás; cserélődés
 

alternarioza agrișului

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Alternaria ssp.
2. FR alternariose du grosseillier épineux; taches noires du grosseillier épineux
3. EN alternaria black spot of gooseberry
4. DE Alternaria-Schwarzfleckigkeit des Stachelbeerenstrauchs
5. RU чёрнaя пятнистость крыжовникa
6. HU egres(köszméte) levél-, hajtás- és bogyófoltossága, egres alternáriás betegsége
 

ablaut

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Ablaut)

1. (lingvistică) modificare vocalică într-o rădăcină sau tulpină; alternanță vocalică; apofonie.
 

admitanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. admittance)

1. mărime inversă impedanței unui circuit electric de curent alternativ.
 

ALELO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. allélo- cf. gr. allelon „alternativ, reciproc”)

1. „alternativ, reciproc”.
 

ALO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. allos „altul”)

1. „altul, diferit, deosebit, alternare, alternanță”.
 

alobiogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allobiogenèse)

1. alternanță a generației sexuale cu cea asexuată.
 

alternant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alternant)

1. care alternează.
2. (despre anumite roci) compus din straturi alternative.
3. (med.) puls ~ = aritmie caracterizată printr-o alternanță de pulsații normale și pulsații slabe.