OK
X
investigație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. investigation, lat. investigatio)
1.
cercetare
minuțioasă
și
sistematică
făcută
cu
scopul
de
a
descoperi
ceva.
autoinvestigație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (auto1- + investigaţie)
1.
investigare
a
propriului
spirit,
prin
punerea
de
întrebări
privind
o
anumită
problemă.
cercetare; explorare; investigație
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
elenchus;
investigatio
2.
FR
recherche
3.
EN
research;
proof;
investigation;
inquiry
4.
DE
Forschung
5.
RU
исследовaние
6.
HU
kutatás
reinvestigație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. reinvestigation)
1.
reluare
a
unei
investigații.
anchetă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. enquête)
1.
cercetare
făcută
de
o
autoritate
publică
în
scopul
stabilirii
împrejurărilor
în
care
s-a
produs
un
fapt
și
a
răspunderilor.
2.
metodă
de
investigație
științifică,
prin
cercetarea
pe
teren;
(p.
ext.)
gen
publicistic
în
care
se
prezintă
rezultatele
unor
asemenea
cercetări.
astrofotografie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. astrophotographie)
1.
parte
a
astrofizicii
care
folosește
fotografia
ca
mijloc
de
investigație
a
aștrilor.
autochestionare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după engl. self questioning)
1.
autoinvestigație
prin
punerea
subiectului
cercetat
în
postura
de
a
elabora
el
însuși
întrebările
care
trebuie
să
facă
parte
dintr-un
chestionar.
cinedensigrafie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cinédensigraphie)
1.
metodă
de
investigație
a
inimii,
a
vaselor
pulmonare
și
a
plămânilor,
bazată
pe
fenomenul
impresionării
variate,
a
unor
celule
fotoelectrice
în
funcție
de
densitatea
unui
fascicul
de
raze
roentgen.
descinde
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. descendere, fr. descendre)
1.
a-și
avea
originea,
a
se
trage
din.
2.
a
coborî.
2.
a
se
opri
pentru
un
anumit
timp
undeva.
3.
(despre
organele
forței
publice)
a
se
deplasa
la
fața
locului
pentru
a
face
o
investigație.
investigativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl. investigative, it. investigativo)
1.
care
ține
de
investigație;
cu
caracter
de
investigare.
2.
care
privește
sau
are
ca
scop
ancheta.