OK
X
kantianism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. kantianismo)
1.
doctrina
filozofică
a
lui
Kant,
care
recunoaște
existența
lumii
materiale
în
afara
conștiinței,
negând
însă
posibilitatea
de
a
o
cunoaște.
neokantianism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (germ. Neukantianismus, după fr. néo-kantisme)
1.
orientare
în
filozofia
contemporană
care
preia
în
special
interpretarea
kantiană
a
conceptelor
de
obiectivitate
și
metodă,
căutând
să
asimileze
noile
rezultate
ale
științelor
în
perspectiva
unei
reedificări
a
logicii
și
a
teoriei
cunoașterii
pe
bazele
idealismului.
kantian, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. kantien)
1.
I.
referitor
la
kantianism,
sistemul
de
filozofie
fondat
la
sfârșitul
secolului
al
XVIII-lea
de
Immanuel
Kant.
2.
care
este
specific
lui
Kant.
3.
care
se
referă
la
filosofia
lui
Kant,
este
atașat
sau
este
inspirat
de
ea.
4.
II.
adept
al
kantianismului.
5.
susținător
al
filozofiei
lui
Kant.
neocriticist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. néo-criticiste)
1.
I.
care
se
referă
la
neocriticism
(doctrină
filozofică
reînnoită
a
kantianismului)
sau
care
se
inspiră
din
acesta;
neocritic.
2.
II.
adept
al
neocriticismului;
neocritic.
neokantian, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. néo-kantien)
1.
I.
referitor
la
neokantianism
(teorie
filozofică
de
inspirație
kantiană,
care
privește
atât
moralitatea,
cât
și
cunoașterea).
2.
II.
adept
al
neokantianismului.