OK
X
lexem
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. lexème)
1.
morfem
lexical;
semantem.
paralexem
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. paralexème)
1.
formație
lexicală
din
două
elemente
care
nu
sunt
recunoscute
ca
un
singur
compus.
paralexematic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. paralexématique)
1.
referitor
la
paralexeme.
semantem
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. sémantème)
1.
(lingv.)
cea
mai
mică
unitate
semantică
a
unui
cuvânt,
identificabilă
adesea
cu
rădăcina
acestuia,
care
constituie
suportul
semnificației
lexicale;
lexem.
semem
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. sémème)
1.
(lingv.)
unitate
semantică
având
drept
corespondent
formal
lexemul,
dintr-un
ansamblu
de
seme.
supletivism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. suplétivisme)
1.
(gram.)
calitatea
de
a
fi
supletiv.
2.
(morfologie
lingvistică)
calitate
specifică
a
anumitor
forme
gramaticale
de
a
completa
paradigmele
unor
cuvinte
flexibile
prin
utilizarea
mai
multor
radicali
(sau
lexeme),
în
loc
de
un
singur
radical;
aceasta
este
o
„neregularitate”,
afectând
de
obicei
un
număr
mic
de
cuvinte
de
înaltă
frecvență,
prin
faptul
că
face
imprevizibilă
flexiunea
cuvântului
în
cauză,
care,
prin
urmare,
trebuie
învățată
formă
cu
formă.