Dictionar

ornamenta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. ornementer)

1. a împodobi cu ornamente; a înzestra cu elemente decorative; a decora.
 

ornamental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ornemental)

1. care servește ca ornament; decorativ.
 

ornamentare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ornamenta)

1. acțiunea de a ornamenta și rezultatul ei; mod de distribuire, de aranjare a ornamentelor; decorare, împodobire, ornamentație.
 

ornamentat; împodobit

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT odornatus; sculpturatus
2. FR orné; sculpté; decoré; ornementé
3. EN ornate; adornate; ornamented; sculptured; adorned; decorate
4. DE skulpturiert; verziert; geschmückt
5. RU скульптурпровaнный; орнaментировaнный; укрaщенный; нaряженный
6. HU díszített, ékesített
 

ornamentație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ornementation)

1. arta, tehnica ornamentării.
2. ansamblu ornamental.
 

acteonela

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. actaeonella)

1. gasteropod fosil cu cochilie globulară, fără ornamentații.
 

agavă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agave)

1. plantă ornamentală, originară din Mexic, din ale cărei frunze se extrag fibre textile.
 

ajura

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. ajourer)

1. a executa un ajur; a lucra un obiect cu ajururi; a ornamenta cu un ajur.
 

alabastru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. alabastro, lat. alabastrum)

1. ghips, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă și ornamentații.
2. (pex.) obiecte din alabastru.
3. (bot.) boboc sau mugure floral.
 

antefix

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antéfixe)

1. motiv ornamental la marginea inferioară a acoperișului de olane al unui edificiu.
 

apareiaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appareillage)

1. mod de dispunere a pietrelor, cărămizilor unei zidării aparente.
2. desen ornamental care imită elementele unei astfel de zidării.