decorelare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (de1- + corelare

1. (tehn.) reducere a dependenței statistice dintre elementele unui semnal, pentru a obține o sporire a informației.

baghetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baguette)

1. bețișor; nuielușă.
2. vergea subțire folosită de dirijori; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor.
3. băț de lemn sau de metal servind la punerea în vibrație a unor instrumente de percuție.
4. partea de lemn a arcușului.
5. dungă colorată care împodobește uneori ciorapii pe partea exterioară.
6. piesă cilindrică, subțire, a unui mecanism, a unei mașini.
7. mulură mică cu secțiunea semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, cu care se decorează un element arhitectonic.
8. element ornamental așezat lateral pe o pagină de carte, de catalog etc.
9. pâine lungă și subțire.

casetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. cassette, it. cassetta)

1. cutie (mică) în care se păstrează bani, obiecte prețioase etc.
2. cutie pentru închiderea și protejarea unor dispozitive sau mecanisme, pentru păstrarea unor piese etc.
3. cutie etanșă de diferite forme în care se țin clișee, pelicule fotosensibile etc.
4. cutie de material plastic conținând o bandă magnetică, într-un casetofon.
5. fiecare dintre compartimentele adâncite, de formă regulată, care decorează un plafon sau intradosul unei bolți; caseton; cheson (5).
6. text tipărit încadrat într-un chenar.
7. ~ tehnică = notă a editurii sau a tipografiei asupra apariției unei publicații.
8. partea metalică a unei proteze dentare.

croșet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crochet)

1. ornament sculptat în formă de frunză curbată, cu care se decorează frontoanele, cornișele și extradosul arcelor gotice.
2. (med.) aspect grafic sau radiologic, o denivelare bruscă.
3. cordon litoral în formă de săgeată curbată.

decorativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. décoratif)

1. care decorează; care servește la decorare; ornant, ornamental.
2. (depr.) care produce efecte de suprafață, exterioare, superficiale.
3. arte ~e = arte plastice folosite în decorarea obiectelor de uz curent (mobilă, ceramică).

decorator, -oare

Parte de vorbire:  I. s.m.f., II. s.n.  
Etimologie: (fr. décorateur)

1. I. persoană care decorează, execută decoruri, decorațiuni.
2. persoană care înfrumusețează un loc, care alege și organizează decorațiunile și/sau care se ocupă cu decorarea clădirilor, a interioarelor etc.
3. persoană care concepe decoruri pentru un spectacol și/sau care realizează decorurile pentru teatru, cinema, televiziune.
4. II. unealtă de bucătărie pentru decorarea unor forme diferite (roșii, ciocolată, frișcă etc.).

eloxaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. eloxage)

1. (tehn.) tratament de suprafață, numit și anodizare, care protejează sau decorează prin oxidare anodică o piesă din aluminiu sau titan; eloxare, eloxat.