cinema

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cinéma)

1. local, sau încăpere a acestui local, destinat proiecției de filme; cinematograf.

CINEMA-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. cinéma)

1. „(de) cinema, în legătură cu cinematograful”.

cinemanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cinémanie)

1. pasiune exagerată pentru cinema.

cinemascop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cinémascope)

1. sistem care permite proiectarea filmelor pe un ecran lat, pentru obținerea unui câmp vizual mărit.

cinematecă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cinémathèque)

1. arhivă unde se păstrează filmele; filmotecă.
2. sală de cinematograf unde pot fi vizionate filme reprezentative din istoria cinematografiei.

cinematic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cinématique)

1. adj. referitor la mișcare.
2. s. f. ramură a mecanicii care studiază mișcarea corpurilor independent de cauzele care o produc.

cinematizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. cinématisation)

1. procedeu de amputare chirurgicală a bonturilor, folosind contracțiile mușchilor ce se inserează pe partea amputată, pentru acționarea ulterioară a unor proteze mecanice.

accesorist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accessoiriste)

1. cel care întreține și plasează accesoriile în teatru, cinema și televiziune.

adaptare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. adapta, lat. adaptatio)

1. acțiunea de a (se) adapta; adaptație.
2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.
3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.
4. (bot.) modificările morfologice și fiziologice ale plantei pentru a face față condițiilor de mediu schimbat.
5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.
6. (antonime) inadaptare, neadaptare.

agfacolor

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (germ. Agfacolor, nume comercial)

1. procedeu ~ = procedeu de fotografiere sau de cinematografiere a unei imagini colorate prin suprapunerea a trei straturi fotosensibile.

amorsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amorce)

1. dispozitiv de aprindere a unei încărcături; capsă.
2. cantitate de pulbere așezată între dispozitivul de aprindere și încărcătura de azvârlire a unei lovituri de artilerie.
3. bandă neagră, opacă, de celuloid, care servește la încărcarea-descărcarea aparatelor cinematografice ori a casetelor de filme la lumină.
4. (cinem.) detaliu plasat în prim-planul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime.
5. ~a drumului = primul tronson terminat al unui drum.
6. nadă, momeală (pentru pești).
7. (cib.) serie de instrucțiuni care permit introducerea unui program.

anamorfozare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anamorfoza)

1. procedeu de filmare în cinemascop prin comprimarea imaginii astfel încât să se poată înregistra pe pelicula obținută imagini corespunzătoare ecranului lat.

ancoșă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. encoche)

1. crestătură de dimensiune redusă sau tăietură mică.
2. decupaj utilizat pentru reperare; marcaj servind drept reper.
3. (cinema.) decupare pe marginea filmelor cinematografice, care acționează dispozitivul de schimbare a iluminării în porțiunea mașinii de copiat.
4. (electronică) canal într-o piesă metalică pentru a introduce conductorii electrici.