OK
X
robustețe
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. robustesse)
1.
faptul
de
a
fi
robust;
putere,
vigoare
fizică.
doric, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. dorique, lat. doricus, gr. dorikos)
1.
ordin
~
=
ordin
arhitectonic
în
Grecia
antică,
caracterizat
prin
robustețe
și
sobrietate,
prin
coloane
fără
bază,
cu
friza
decorată
cu
triglife
și
metope.
2.
(despre
elemente
arhitecturale,
clădiri)
în
stil
doric.
3.
(muz.)
mod
~
=
mod
melodic
a
cărui
scară
muzicală
se
deosebește
de
cea
a
modului
minor
natural
prin
faptul
că
treapta
a
4-a
urcată,
în
loc
să
formeze
cu
tonica
o
sextă
mică,
formează
o
sextă
mare.
romanic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. romanico, germ. romanisch)
1.
descendent
din
romani.
2.
limbi
~ce
=
grup
de
limbi
care
au
la
bază
limba
latină;
neolatin.
3.
care
se
ocupă
cu
limbile
romanice.
4.
artă
~ă
=
artă
dezvoltată,
în
arhitectură,
în
țările
europene,
supuse
influenței
catolice,
în
sec.
X-XIII,
care
preia
unele
trăsături
ale
artei
bizantine
și
în
special
elemente
din
arta
carolingiană
(severitate,
masivitate
și
robustețe,
volume
prismatice
și
cilindrice
ale
navelor,
absidelor
și
turnurilor
etc.).
toscan, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. toscan, it. toscano)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(locuitor)
din
Toscana.
2.
adj.
ordin
~
=
ordin
arhitectonic
roman
imitat
după
ordinul
doric,
printr-o
mare
simplitate,
cu
aspect
de
robustețe
puțin
greoaie.
3.
(s.
n.)
dialect
vorbit
în
Toscana,
baza
limbii
italiene
moderne.