Dictionar

cantar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canthare, gr. kantharos)

1. vas de băut la greci și romani, cu picior și toarte, folosit la amestecatul vinului cu apa.
2. fântână de forma unui vas, din care țâșnea apa.
 

cântăreț-autor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (cântăreț + autor, cf. it. cantautore)

1. cântăreț care își compune singur muzica și textele; cantautor.
 

cantaridă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cantharide)

1. coleopter verde-auriu cu miros caracteristic, care cauzează desfrunzirea frasinilor.
 

cantaridină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cantharidine)

1. (farmacologie) alcaloid toxic extras din cantaridă, folosit cândva ca afrodisiac.
 

cantaridism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. cantharidism)

1. intoxicație acută cu cantaridină.
 

admira

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. admirer, lat. admirare)

1. a privi, a prețui cu sentimente de încântare, de mirare și plăcere.
 

admirație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. admiration, lat. admiratio)

1. sentiment de încântare, de apreciere deosebită (față de cineva sau de ceva).
 

aed

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. aède, gr. aoidos)

1. (în Grecia antică) poet-cântăreț care își recita propriile-i versuri în acompaniament de liră.
2. (prin ext.) scriitor talentat.
 

albadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sp. albada)

1. cântare susținută în aer liber, în zori de zi, la ușa sau sub ferestrele unor persoane; alboradă.
2. (antonim) serenadă, serenată.
 

alboradă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. alborada)

1. cântare în onoarea și sub fereastra cuiva în zori; albadă, aubadă.
 

album

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. album)

1. volum special legat în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poștale etc.
2. caiet în care se scriu versuri, maxime.
3. carte mare cuprinzând ilustrații, fotografii etc.
4. colecție de melodii ale unui cântăreț, ale unei formații pe un singur disc.