consola

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. consoler, lat. consolari)

1. tr., refl. a(-și) alina, a(-și) mângâia durerea, necazul, întristarea.

consolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. console)

1. mobilă în formă de policioară sau de măsuță sprijinită de perete, pe care se așază vase, statuete etc.
2. element de construcție, liber la unul dintre capete, care iese în afara punctului său de reazem sau de încastrare pentru a susține un balcon, o cornișă etc.
3. dispozitiv metalic care permite prinderea unui aparat de iluminat de tija unui stativ.
4. (inform.) terminal al unui ordinator destinat dialogului om-mașină.

consolă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT consola
2. FR console
3. EN bracket; corbel; conk; shelf
4. DE Konsole
5. RU консоль
6. HU konzol (gyám)

consolabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. consolable)

1. care poate fi consolat.
2. (despre o durere, nenorocire) care poate deveni mai ușor de suportat.
3. (antonime) inconsolabil, neconsolabil.

consolant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. consolant)

1. care consolează; care aduce reconfort; consolator.
2. (antonime) dezolant, dezesperant.

consolator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. consolateur)

1. care consolează; consolant.

agrafă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrafe, germ. Agraffe)

1. piesă mică de tablă, de sârmă pentru fixare; obiect cu care se prinde o haină, părul, o incizie etc.
2. piesă de solidarizare a armăturilor la betonul armat.
3. (arhit.) ornament în formă de consolă în capătul unui arc.

anconă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. ancona)

1. consolă care susține cornișa.
2. masă așezată în altar.

balsam

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. balsamo, lat. balsamum)

1. rășină de origine vegetală, parfumată, folosită în farmacie.
2. (fig.) miros foarte plăcut, pătrunzător.
3. (fig.) alinare, consolare.

consolabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. consolable)

1. care poate fi consolat.
2. (despre o durere, nenorocire) care poate deveni mai ușor de suportat.
3. (antonime) inconsolabil, neconsolabil.

consolant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. consolant)

1. care consolează; care aduce reconfort; consolator.
2. (antonime) dezolant, dezesperant.

consolator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. consolateur)

1. care consolează; consolant.