Dictionar

acetofan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétophane)

1. folie transparentă din material plastic, pentru conturarea și colorarea imaginilor filmului de animație.
 

alofan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. allophane)

1. argilă coloidală, amestec de silicați de aluminiu hidratați, care mărește plasticitatea maselor ceramice.
 

celofan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cellophane)

1. foiță subțire și transparentă din viscoză, pentru împachetare, pentru clasoarele filatelice etc.
 

fan 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. fan)

1. admirator fanatic al vedetelor ecranului sau ale cântecului; suporter al muzicii de jaz sau rock.
 

fana

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. faner)

1. a se ofili, a se trece, a se veșteji.
 

fanariotism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fanariot + -ism)

1. dominație, stăpânire a domnilor fanarioți.
2. (fig.) ipocrizie, fățărnicie.
 

acqua Tofana

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acqua-tofana)

1. otravă celebră în Italia.
2. (var.) (var.) acqua-toffana.
 

acrodinie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrodynie)

1. maladie infantilă care se manifestă prin durere la extremități.
 

adenolimfangiom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adéno-lymphangiome)

1. limfangiom care conține celule limfatice.
 

aerator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérateur)

1. aparat pentru aerație.
2. mașină de lucru în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare.
 

aerian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérien)

1. aflat în aer sau care conține aer.
2. produs în aer.
3. referitor la aviație.
4. linie ~ă = traseu aeronautic; alarmă ~ă = alarmă prin care se anunță un atac aerian.
5. (fig.) diafan, transparent; vaporos.
6. (fam.) distrat, visător.
 

aerofor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérophore, lat. aerophorus)

1. adj. aerifer.
2. s. n. aparat care furnizează aerul necesar scafandrilor sub apă.