clauză
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (lat. clausa, fr. clause)
Etimologie: (lat. clausa, fr. clause)
1. dispoziție specială sau accesorie inserată într-o convenție, într-un tratat, contract etc.
2. ~a națiunii celei mai favorizate = clauză prin care, într-un acord internațional, un stat recunoaște altui stat în relațiile bilaterale (de credit, financiare, de import-export) aceleași avantaje și privilegii acordate și altor state.