OK
X
insular, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. insulaire, lat. insularis)
1.
(locuitor)
al
unei
insule.
insularism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. insularisme)
1.
tendință
a
unui
popor
insular
de
a
nu
avea
contacte
cu
continentele
vecine.
insularitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. insularité)
1.
configurație,
stare
a
unei
țări
compusă
din
una
sau
mai
multe
insule.
2.
caracterul
a
ceea
ce
este
insular.
arheopterix
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. archéoptéryx)
1.
(paleontologie)
animal
fosil,
capabil
de
zbor,
prevăzut
cu
pene
și
dinți,
prezentând
simultan
caracteristicile
unei
reptile
și
ale
unei
păsări;
acești
dinozauri
aviari,
cu
o
lungime
mai
mică
de
60
cm,
au
trăit
în
urmă
cu
aproximativ
150
milioane
de
ani,
la
sfârșitul
jurasicului,
într-un
mediu
insular,
care
se
află
în
prezent
în
Germania.
grec, greacă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. grec, grecque, lat. graecus)
1.
adj.,
s.m.f.
(locuitor)
din
Grecia.
2.
adj.
care
aparține
Greciei
sau
populației
ei.
3.
arta
~
=
arta
dezvoltată
în
Grecia
continentală
și
insulară,
pe
coastele
Asiei
Mici,
pe
baza
artei
egeene
și
a
asimilării
unor
elemente
din
arta
Orientului
și
a
Egiptului.
4.
(s.
f.)
limbă
indo-europeană
vorbită
în
Grecia.
insularism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. insularisme)
1.
tendință
a
unui
popor
insular
de
a
nu
avea
contacte
cu
continentele
vecine.
insularitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. insularité)
1.
configurație,
stare
a
unei
țări
compusă
din
una
sau
mai
multe
insule.
2.
caracterul
a
ceea
ce
este
insular.