palindrom
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. palindrome, it. palindromo)
Etimologie: (fr. palindrome, it. palindromo)
1. grup de cuvinte sau cuvânt care poate fi citit de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga fără să-și piardă sensul (ex. aerisirea; ele fac cafele; Roma Amor).
2. (mat.) un număr ale cărui cifre sunt simetrice (ex. 1991).
3. joc distractiv constând în găsirea unui cuvânt care, citit direct și invers, să aibă același înțeles sau, în alt caz, să aibă un alt sens.