Dictionar

 

autoregla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. autorégler)

1. tr., refl. a (se) regla automat.
 

deregla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dérégler)

1. tr., refl. a (se) deranja din funcționarea normală, a ieși, a face iasă din regimul normal; a (se) defecta.
 

reglabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réglable)

1. care se poate regla.
 
 
 

termoregla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. thermorégler)

1. a produce fenomenul de termoreglare.
 

ajustabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ajustable)

1. care poate fi ajustat, adaptat; reglabil.
2. (antonim) inadaptabil.
 
 

antischeting

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. antiskating)

1. dispozitiv de reglaj la pick-up-urile moderne pentru compensarea forței centripete.
 

aparatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Apparatur)

1. ansamblul aparatelor care asigură funcționarea, controlul și reglarea unei mașini sau instalații.
 

atopomenoree

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (atop/ic/ + menoree)

1. (med.) ciclu menstrual dereglat și nespecific.
 

autoregla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. autorégler)

1. tr., refl. a (se) regla automat.