deforma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déformer, lat. deformare)

1. tr., refl. a(-și) altera, a(-și) modifica forma sau dimensiunile; a (se) sluți.
2. tr. (fig.) a reproduce inexact; a denatura, a falsifica.
3. a modifica forma sau dimensiunile unui corp sub acțiunea unor forțe exterioare sau a unor eforturi interioare.

desfigura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. défigurer)

1. a poci, a urâți, a sluți (figura, fața cuiva).

hidoșenie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (hidos + -enie)

1. faptul de a fi hidos; urâțenie foarte mare, sluțenie.
2. ființă hidoasă; monstruozitate.

hâdoșenie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (hâd + hidoșenie)

1. urâțenie mare, sluțenie; hâzenie.
2. (concret.) obiect foarte urât.
3. (concret.) persoană foarte urâtă.

frumusețe

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (frumos + -ețe)

1. calitatea a ceea ce este frumos, a ceea ce este estetic la percepție.
2. caracter a ceea ce este frumos din punct de vedere fizic, manifestare tipică a frumosului.
3. calitatea, starea a ceea ce este bun datorită valorii sale intelectuale sau morale (ex. ~a sufletului).
4. calitatea unei persoane care este considerată frumoasă.
5. fată drăguță sau femeie frumoasă.
6. singularitate, raritate uimitoare a ceva.
7. (concretizat) obiect, faptă, lucru frumos.
8. (la pl.) (înv.) farmec.
9. (loc adj.) de toată ~a = deosebit de frumos.
10. (antonime) hidoșenie, sluțenie, urâciune, urâțenie.